Print Friendly Get a PDF version of this webpage

De Ziua Internațională a Femeii, echipa și câțiva voluntari ai AO “Filocalia” – frații Ursachi Alexei și Mihaela, Bejan Doina și subsemnata Moloman Cristina, in cadrul Campaniei ”Ajuta un bunic sa zâmbească”, desfășurată în perioada 20.02 – 07.03, au hotărât sa le facă o mica sărbătoare și sa aducă soarele în casele mai multor persoane social vulnerabile din satul Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești. Îi mulțumim pentru ajutor financiar lui Corneliu Calancea – un băiat cu inimă mare, care, deși este plecat din Moldova, nu uită de greutățile întâmpinate de bătrânii noștri.
Suntem în sec. XXI, însa și astăzi persoanele de vârsta a treia sunt robii propriilor nevoi… bunicii și părinții nimănui. Oricât de paradoxal ar părea, pe toți îi consolidează ”nevoia”, lipsa grijii pe care ei cândva au oferit-o necondiționat, dar pe care nu o mai primesc de la cei apropiați…
Bătând la ușile mai multor case, unii bunici solitari ne-au întâlnit cu zâmbetul pe buze, pe când alții ne-au întâmpinat cu lacrimi in ochi – lacrimi de fericire pentru că cineva le-a calcat pragul și s-a interesat de starea lor socială.
Bătrânii ne-au primit cu brațele deschise și unii chiar ne-au istorisit întreaga lor viață, că poți scrie o carte în baza acelor povestiri. Toți parcă se aseamănă intre ei, însa se deosebesc prin propria istorie tristă, total diferită.
Unii bătrâni nu-și mai găsesc sensul, însa sunt bucuroși de orice cuvânt sau acțiune care îi readuce la viață. Nu-si găsesc rostul în această lume, pentru ca pentru mulți dintre ei singurătatea este o sentință. Toți au fost tineri, majoritatea au avut o familie, însa la momentul actual ”familia întreagă” exista doar în sufletul lor, realitatea fiind alta: copiii sunt plecați peste hotare, nemaiamintindu-și de acei care le-au dat viață, care i-au crescut. Astăzi considerându-i o povară, pur și simplu îi lasă in voia sorții.
Trebuie să învățăm să ne respectăm drepturile, să-i tolerăm pe cei din jurul nostru și să-i ajutăm pe cei care au nevoie de susținere. Cu siguranță, vom ajunge și noi la bătrânețe și toți vom dori să fim mereu înconjurați de cei dragi, să simțim dragostea lor. Gândiți-vă că sunt mulți bunici în jurul nostru, care chiar au nevoie de acel ajutor, și nu neapărat să fie unul material. E de ajuns să schimbăm o vorbă cu ei. Atunci se vor simți cu adevărat împliniți. Învățați să fiți alături de cei care chiar au nevoie de un umăr pe care să plângă.
Oameni buni, schimbarea lumii în bine începe de la noi. Deschideți-vă inimile și haideți să dăm o mână de ajutor. Haideți să ajutăm un bunic SĂ ZAMBEASCĂ!
Cristina Moloman, voluntară AO ”Filocalia”