Print Friendly Get a PDF version of this webpage

Deși lucrează tot anul împrejur, în perioada sărbătorilor, spiridușii lui Moș Crăciun sunt mai ocupați decît este posibil în general. Dar cînd știi că ceea ce faci este pentru o cauză nobilă, Cel de Sus parcă îți dă puteri de avut și de rămas. Avea El vre-un plan cu noi, probabil de aceea ne-a dus într-o poveste. Și nu una oarecare…
Pornind spre Cotiujenii Mari, ne pregăteam pentru o zi obișnuită pentru noi și neobișnuită pentru copii cărora o să le apară zîmbete pe față. Deja ne imaginam, cum ne îmbrățișează și cu ce uimire se uită la Moșu cu nas roșu.  Am fost plăcut surprinși cînd am ajuns într-o poveste!

Povestea începe cu prințese și cavaleri, care sunt foarte bucuroși de oaspeți. Într-o zi friguroasă de iarnă, caldura lor sufletească s-a așternut ca un scut peste întreaga sală, astfel uitînd de frig. Era cît pe ce să fim păcăliți de vulpe, și lupul mai mai să ne mănînce, dar alături de Gogoașă și Iepurașul zglobiu am reușit să scăpăm. Astfel am ajuns la Bal. Cenușăreasa foarte timidă dar cu suflet mare, a fost exact ce căuta Prințul. Frumoasă și desteaptă le-a întrecut pe celelalte fete. Și Regele a rămas uimit de frumusețea ei. La balul dat a venit și „capra” – binecunoscuta tradiție românească. Medicul, care cunoștea multe remedii tradiționale, repede a pus-o pe picioare, și Moș Craciun parcă s-a mai înveselit puțin.

Copiii, văzînd că Moșului îi place, l-au luat la un „trenuleț”, ca să se mai dezmorțească un pic. E batrîn și-l doare spatele, dar  tot i-a facut bine o horă. Și că tot era Craciunul, „Păcurașii” l-au colindat și l-au urat cum au stiut ei mai bine. Munca lor nu a ramas nerăsplătită, deoarece Moș Crăciun este darnic și e bun! Iar Craciunița dăruindu-le cîte o carte frumoasă care va fi prietena lor încă mult timp de-acum înainte.  În zîmbetul lor vedeai ca ei se simt speciali, măcar odată, măcar arareori. Copii care zi de zi se luptă cu sărăcia, cu boli, cu soarta pe care nu ei au ales-o, împart lumina din sufletul lor. Și atunci cînd vezi copii năpăstuiți de soartă, care încă au putere să zîmbească, ajungi acasă și mulțumești Domnului că ești sănătos. Constați că esti norocos, că viața ta nu e atît de grea pe cît ți-ai imaginat-o. Înveți să te bucuri de lucrurile simple, pentru că în fond, ele aduc liniștea din suflet.  Și în final, gîndul că aduci sclipiri de mulțumire și recunoștință în ochi de copil, este aproape tot ce își poate dori un om de la viață.

Fulga Sărătilă, voluntar al AO „Filocalia”