Print Friendly Get a PDF version of this webpage

Salut la toţi acei ce citesc aceste rânduri şi în special Asociaţiei “Filocalia”. Ne-am gândit că ar fi frumos şi respectuos că ne-aţi dăruit acum de sărbătorile de iarnă cadouri în penitenciarul nr. 13 din Chişinău. Şi am dorit să vă rog să mai poftiţi pe la noi. Ok, mai dorim să vă spunem că asta vă scriem X (16 ani) şi Y (17 ani) şi am dorit să vă scriem că noi nu aşteptăm nimic deosebit, doar o vizită cu nişte oameni buni la suflet, prietenoşi.

Ştiţi, noi am citit broşurile dumneavoastră şi ne-am gândit cât e de greu pe timp de ploaie, frig, ninsoare, ger, să pleci pe la bătrâni pe drumuri distruse de timpul anilor şi când intri în casa bătrânilor şi citeşti pe părul alb, pe ridurile frunţii anii foamei, bucurii, tristeţea că au fost uitaţi de copii, milostenia, ruga lor faţă de Dumnezeu ca să nu uite copiii de ei.

Dar când ajuţi copii fără casă, masă şi un loc unde să se odihnească, ca să mănânce, ei mulţumesc din suflet. Eu ştiu, fiindcă eu singur am trăit pe drumurile Chişinăului şi or. Orhei şi am început să fur. Cum credeţi că am fost condamnatla 3 ani de detenţie din care jumătate de termen am trecut? Mai am 1 an şi 4 luni.

Eu mă numesc Y şi sunt orfan de ambii părinţi de la o lună de zile şi trăiesc pe drumuri de la 6 ani la care trebuia să fiu în familie şi să ştiu ce e asta dragostea părintească. Sunt deţinut acum la Penitenciarul nr. 13 din Chişinău şi la momentul de faţă nu am termen, pe art. 186.

Şi dorit-am noi să vă rugăm să mai veniţi pe la noi la penitenciar în vizită şi să dăruiţi măcar ceva haine, plicuri, caiete, pixuri, caiete de desen, creioane colorate, simple şi atât. Nimic mai mult. Asta a fost ruga noastră către dumneavoastră. Cu multă stimă, Y, 17 ani, profesia preferată muzica (chitară) şi X, 16 ani, profesia preferată pictura, muzica (chitară).