Print Friendly Get a PDF version of this webpage

La 21 martie, am pornit cu echipa de voluntari spre s. Hîrbovăț, r. Călărași. Acolo ne așteptau, la Școala specială internat, aproximativ 50 de copiii, prieteni vechi de-ai Filocaliei. Vizita a avut loc în cadrul proiectului „program de susținere și promovare a procesului de integrare socială a copiilor cu dizabilități și din familii social vulnerabile”

Ei sunt niște copii deosebiți, care în ciuda faptului că au fost privați de darul auzului și de cel al vorbirii, ne molipsesc mereu cu pofta lor de viață și cu bună-dispoziție. Împreună am meșterit decorațiuni de Paști și am copt Sfinți, cu ocazia marii sărbători a celor 40 Sfinți mucenici din Sevastia.

Dna Lidia, profesoară de artă decorativă în cadrul atelierelor patronate de Asociație, ne-a împărtășit trăirile ei legate de acea vizită:

Trăiesc într-o lume a liniştii, lipsită de sunete, de glasuri, fară muzică. Sunt lucruri fară de care, noi, ceilalti, nu am putea concepe viata, în absenta lor ne-am simti neputincioşi, fară apărare. Nu este şi cazul lor, al copiilor hipoacuzi. Ei ne dovedesc în multe situatii că sunt mai puternici, că ştiu să facă multe lucruri mai bine, chiar dacă soarta nu i-a înzestrat cu darul auzului. Şi, în ciuda greutăţilor, copiii surdomuţi sunt fericiţi în lumea lor. Ar putea fi mult mai fericiţi şi în lumea noastră, dacă am avea timp să le înţelegem durerea, dacă am avea timp să îi privim ca pe nişte semeni egali ai noştri, întrucât, în ciuda faptului că vorbele lor se nasc din dansul degetelor şi al mâinilor, ei simt la fel ca noi. S-au liniştit dintr-odată şi au început a zâmbi  cind   neau vazut, insă, dacă le oferi căldură şi sinceritate, atunci ei te acceptă,dintr-odată au început să şfichiuie aerul: am intrat în lumea lor, iar curiozitatea i-a îndemnat să muncească în rînd cu  noi.”