Print Friendly Get a PDF version of this webpage

Necătînd la faptul că ziua de vineri, 13 iunie, era socotită destul de ghinionistă, am fost plăcut surprinsă cu un apel telefonic de la o tinară voluntară A.O “Filocalia”, la care am avut norocul să devin membru din anul 2011, însă pragul care nu l-am mai paşit de foarte multă vreme, din lipsa timpului. Am fost invitată să particip la o campanie de acordare a ajutoarelor material celor mai sărace familii din satul Sângera.

Ajutaţi de d-na Larisa, care indeplinea fucţia de ghid, am reuşit să vizităm toate familiile nevoiaşe. În rezultat, 7 familii au primit colete cu produse alimentare, de igienă personală, dulciuri şi jucarii pentru copii. Toate aceste familii duc lipsuri extrem de mari.

Pe linga castelele cu 2 etaje de prin vecinătate, casele acestor familii par a fi ca de pe vremea tinereţei bunicii mele. Construite din lut, cu peliculă în loc de geamuri la fereastră, mobilier la minimum, podele goale. Cîinii de pe lăngă case, slabi si chinuiţi,care nici nu prea au voce să latre, stau la paza acestor casute, in care nu prea des se paşeşte pragul.

Atîta fericire mai au aceşti oameni, precum vezita noastră de sîmbătă, 14.06.2014, cînd mai vine cineva să aduca în casă o bucurie sufletească şi materială. Fericirea din ochii copiilor, in astfel de clipe, compensează toate investiţiile şi eforturile depuse.

Cu sufletele impăcate ne-am reîntors la Chişinau, insă, experienţa voluntarilor pentru acea zi nu sa terminat doar cu călătoria in Sângera. În ziua respectivă era totuşi o sărbătoare: Ziua Internatională a Donatorilor de sînge. De 3 ani tot vreau să devin donator, măcar o dată pe an şi abia anul acesta am reuşit să o fac. 370 ml de sînge vor merge către o fată pe nume Ludmila, ce urmează să aducă pe lume, in mai puţin de o lună, o fetiţa.    M-am aşteptat sa fie dureros, sau cu careva urme vizibile pe corp în formă de vînătăi, dar nu a fost deloc aşa. Probabil, gîndul că fac o faptă nobilă pentru o viitoare mamică, m-a făcut să nu simt nimic in afară de plăcere şi linişte in suflet. Mare mi-a fost uimirea cînd am primit de la reprezenţantii Centrului de Transfuzie şi înghetă. Mă bucur că toate planurile pe care mi le-am făcut pentru ziua de sîmbătă s-au dus de rîpa din cauza unui simplu sunet la telefon cu invitaţia de a face voluntariat, pentru că am reuşit să fac lucruri mult mai importante in ziua mea de odihnă, decît un banal shoping sau grătar. Mulţumesc celor de la A.O “Filocalia” că işi mai amintesc de aşa voluntari nedisciplinaţi ca mine, şi mă mai invita la astfel de evenimente.

TATIANA BEJAN, voluntar AO Filocalia